Vino, lumina calda a tacerii si alina-mi sufletul trist, care nu se mai poate descatusa de ghearele trecutului, prezentului si viitorului.
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Bun ramas nesfarsita cautare
a viselor de mult apuse
a vietii ce cerne mii de amintiri,
fara regrete...
fara strigate de vitejie,
fara nelinisti nedescrise a tresaririlor letargice de suflet,
fara culori si fara compromisuri.
Imi ajunge de acum sa cred in oceanul de zambete
sa cred in mine si in voi
sa cred in fiecare privire
si in fiecare tresarire a sufletului reinviat.
Sa cred in muguri si in Creatie...
sa cred...
in Tine!
ACUM CRED!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu