M-am trezit, tarziu, in noapte...
Si vroiam sa strig dar sunetul ramanea inchis adanc in mine
Si vroiam sa rad dar zambetul a ramas agatat de ganduri.
Si vroiam sa cant dar sunetele mi se jucau in minte.
M-am trezit, tarziu in noapte...
Si vroiam sa imi explic gandurile dar tot ce puteam face era sa imi simt sufletul cum plange...
cum suspina...
cum se tanguie.
Plecati de aici, fantome ale suspinului!
M-am saturat de vise, de dorinte, de sperante...
PLecati, plecati!
Plecati de aici, fantome ale fricii si nesigurantei!
M-am saturat sa cred in mine, sa ma joc cu zambetele de vitejie.
PLecati, plecati!
Nu mai vreau decat sa cred!
Sa cred! Sa cred!
Sa cred ca cineva, ma va iubi, asa cum sunt, asa cum voi fi, asa cum am fost.
Dar oare? Va veni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu