Ce amuzanta mai e si viata asta..Iti da o palma, iti mai da o palma si inca una si apoi te mangaie folosindu-se de instrumentele cele mai ascutite pentru a taia durerea din suflet si pentru a-i face loc unei raze de soare. Mult mai tarziu cand ai impresia ca lumea iti apartine, hatz, din nou te adanceste si te lasa cu ochiii umeziti de dorul vederii razei de soare...
Uneori stau sa ma intreb daca Dumnezeu mi-a intors fata sau e acolo, undeva, lasandu-ma sa fac ce vreau si asteapta sa strig...
Imi vine uneori sa-L intreb: Daca eu nu te impiedic sa ceruiesti, tu de ce nu ma lasi sa lumesc? Ma usuc de dor de viata la poarta Ta si nu pot sincer sa inteleg de ce iti place muzica tangurii mele...
Recunosc ca uneori ma declar invinsa in fata vietii, a sirului ei nestins si dezamagita realizez ca timpul ma depaseste lasandu-ma strivita de nemarginitul bunului Dumnezeu, nesocotind flacara ce-si face jocul in mine.
Am ajuns la o concluzie finala, in cautarea fericirii atat de de mult tanjite: trecutul, prezentul si viitorul sunt concentrate intr-un singur punct, intr-un prezent neintrerupt ce te lasa sa visezi liber la iluzia fericirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu