mi-a daruit mereu pace interioara.
Primul loc de intalnire era inca in Italia, pentru ca eu fiind deja aici am preferat sa ma intalnesc cu grupul de tineri undeva pe drum, decat sa ma intorc in Romania doar pentru o zi. Orasul inceputului calatoriei mele era Peschiera del Garda. Nu stiam nimic despre acest oras inafara faptului ca era un oras turistic. Mie de obicei imi plac orasele medievale de aceea de fiecare data cand ajung in astfel de locuri mi se lipesc de suflet si acolo raman. Am ramas sincer fara cuvinte...superb oras. Asez aici o poza a lacului ce trece prin oras.
Dupa ce am plecat de la Roma insa am realizat un lucru fenomenal. Habar nu aveam unde sunt tinerii, nu aveam nr de telefon, persoana de contact...fain nu? Dar nu m-am nelinistit, aveam in compartiment un intreg continent...persoane din Franta, spania, Italia si eu din Romania asa ca am calatorit fara sa ma gandesc la asta. Ajunsa acolo dis de dimineata m-am dus direct a cea mai apropiata Biserica si acolo i-am gasit :))
Si astfel a inceput aventura. Tinerii catolici din Dieceza de Timisoara. Trei autocare pline de suflete dornice de a sarbatori impreuna cu alte milioane de tineri.
Am vizitat pe drum la dus:
Barcelona, cu strazile sale largi si primitoare. Parcul Guell ce priveste de sus intregul oras insotit in zori de zi de casute simpatice, creatiile lui Antonio Gaudi iar mai apoi marea :))) cu baita inclusa.
Vall d`Uixo, un oras mic plin de oameni mari unde am ramas cateva zile. Aici am fost impreuna pentru zilele in dieceza. M-au impresionat foarte mult acesti oameni. M-am simtit primita cu multa caldura. am vizitat orasul in lung si in lat, ne-am plimbat cu barca pe cel mai lung rau subteran navigabil din Europa, am cantat si dansat cu ei, am cunoscut voluntari deschisi si dornici sa ne faca sa ne simtim bine...si simt nevoia sa le MULTUMESC pentru asta! Un oras minunat!
Si inainte de toate m-am simtit inteleasa pana la lacrimi...(ale mele evident) de Asociatia Romanilor din Vall d`Uixo. Oamenii astia fac lucruri minunate acolo!
Valencia, cu superbele sale catedrale!
Dupa ce zilele in dieceza ne-am indreptat spre Madrid, punctul central al Intalnirii Mondiale de Tineret. Mie greu sa scriu, sa pun in cuvinte tot ce a trecut prin sufletul meu in acele zile. Poate asta mi-a ramas cel mai puternic in suflet: Esta es la juventud del Papa! Sentinelle di mattino!
Exact asa ma simt...am primit un drapel in mana, o flacara ce simt ca este mai mult decat necesar sa o pot duce mai departe.
In aceste zile am participat la cateheze, am vizitat orasul si atractiile sale, am participat la programele organizate pentru noi. Printre ele, ca incununare am reusit sa particip la 2 concerte GenRosso...si la spectacolul special pentru Chiara Luce. Momente superbe de comuniune, spectacol si muzica.
Au fost si suisuri si coborasuri la aceasta Intalnire Mondiala, au fost momente in care am simtit intr-adevar ca nu mai pot si momente in care am primit multa lumina...dar mai mult decat atat am inteles ca sunt mandra de confesiunea mea, ca lupt sa imi mentin credinta mea, ca vreau sa construiesc o lume mai buna.
Intr-una din zile am nimerit in una din manifestarile destul de violente ce le-ati vazut voi, cu totii la tv. Ce am simtit? Ca Dumnezeu ma iubeste imens...ca stiu si cred in frumusetea acestei confesiuni...ca eu il iubesc pe Papa pentru ca este urmasul lui Petru, pentru ca este a mea si eu ii apartin...si dincolo de toate astea am simtit de asemenea o mare tristete...De ce tristete? Pentru ca ar trebui sa invatam sa respectam libertatea celuilalt...fiecare e liber sa creada in ce vrea.
In ultima zi ne-am indreptat cu totii spre acelasi loc. Este impresionant sa vezi atatia tineri, avand acelasi scop, aceeasi directie clara...mergand impreuna sa il caute pe Dumnezeu.
Seara ce am petrecut-o impreuna cu ceilalti 2 milioane si de participanti pe un aerodrom, Quatro Vientos. Era un moment de adoratie impreuna cu Sfantul Parinte.
Am inceput sa ma rog putin inainte sa inceapa furtuna violenta. Mie imi e frica de furtunile acestea, e ca o fobie. In acea seara in schimb nu a fost asa...nu m-am miscat din pozitia mea...m-am simtit inconjurata de o pace...incredibila...desi in jurul meu unii strigau, altii fugeau...asa am adormit si asa m-am trezit...sper sa raman asa macar pentru o perioada pentru ca imi era dor de aceasta stare de pace.
La sfarsitul adoratiei ne-a fost transmis: Papa este mandru de voi! :))) Si eu! pentru ca in alte conditii as fi fugit de mult de acolo. :))))
Iata cati eram:
Am vazut multe orase, am vizitat multe muzee, am vazut multe biserici...dar nu acesta este esentialul acestei intalniri ci faptul ca acum plec cu ceva frumos in sufletul meu...cu o lumina calda si cu pacea cea mult dorita.
Si...eh, da. Nu s-a terminat aici. De aici, incarcati de energia acestor zile, si cu un pic mai multa oboseala ne-am indreptat spre Padova (Italia), Monaco (Monaco:), Lourdes (Franta) si intr-un final Timisoara, Craiova, Rast, Bucuresti. in ultima parte s-a transformat in calatorie personala pentru a-mi revedea bunica draga, unchiul si matusa, verisorii, sora si prietenii mei dragi din tara.
Lourdes si frumoasele sale locuri...
Multumesc tuturor care mi-au daruit ocazia sa am aceasta experienta. si multumesc prietenilor mei dragi care au fost alaturi de mine...au transformat o calatorie intr-un pelerinaj plin de zambete.
Nu stiu ce am facut, cred ca am sters din greseala inainte sa postez, vroiam sa zic ca si eu visez Barcelona de cativa ani, dar intreaga ta calatorie mi se pare super.
RăspundețiȘtergeresunt un dezastru...abia acum reusesc sa raspund...multumesc Oana...da, a fost o calatorie exceptionala...si f obositoare...dar daca nu acum...cand? :)))
Ștergeresuperba excursie...Spania e fascinanta!
RăspundețiȘtergeremultumesc liana! intr-adevar...e o tara f frumoasa...isi merita toate laudele :)
Ștergere