vineri, 26 septembrie 2008

De ce oare vreau sa Te ascund în sufletul meu?



De ce vreau sa Te ascund în sufletul meu, departe de ratiunea si existenta mea ?

Nu stiu! Uneori ma simt speriata...

Stiu ca Tu esti mereu lânga mine,

ca Tu stii totul despre mine si ca ma privesti la fiecare greseala.

Ce fiinta nehotarâta mai poate fi omul!

Dar când noaptea îmi atinge sufletul si îl întuneca

Când lumina se stinge si dispare în abis...

Atunci, numai atunci, când nu Te mai simt,

Stiu ca am pierdut tot ce înseamna VIATA,

Nu mai pot respira...

Iar viata mea e mult prea pustie pentru a putea afirma ca mai exist.
Existi, dar când esti în mine îmi este mult prea frica sa afirm ca esti Iar când nu esti ...

O, Tata, mi-e frica sa afirm ca mai pot exista fara Tine.

Adorm si visez...

E ca si cum as sta pe un castel de nisip aflat pe o movilita,

În mijlocul oceanului, acolo unde eu nu mai exist, în fata eternitatii...

Stau si plâng ghemuita fara a ma misca...

Iar în fata greutatii mele,

Stiu de-acum ca daca ma voi misca...

TOTUL de sub mine se va narui

si înconjurata de ape ma voi prabusi, nelasând nici o urma în marea de apa...

SI ultimul lucru pe care îl voi simti va fi mâna Ta calda si îmbratisarea.

Si voi întelege în acel moment ca sunt ACASA.


15 februarie 2006, ora 22.39

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu