luni, 16 august 2010

Jeluim-aş, Doamne

Către tine, de eşti lângă mine.
Ascultă-mi ruga şi pleacă-ţi urechea spre mine slujitoarea Ta.
Nici soarele, nici luna nu îşi mai trimit cununa.
Frunza nu-şi mai are culoare iar codrul viaţa.
Fără de Tine, Doamne.
Zâmbetul e fără de bucurie iar omul fără de suflet,
Îndură-te, Doamne.
Lacrima mea, Doamne îşi caută suspinul
şi jeleşte în tăcerea serii, căutarea.

Un comentariu: