vineri, 27 ianuarie 2012

Si inca o zi a trecut...

Si inca o zi a trecut...cu bucurii si tristeti incluse.
 Uneori imi vine sa ma intreb cat mai rezist. E adevarat ca cei care sunt in jurul meu in viata mea ar zice ca nu ar trebui sa am motive sa ma plang. Asa e...nu am motive... Sunt doar rabufniri de suferinte, dorinte frante, nerabdari calculate, masti distruse. Si ar mai fii priviri obosite ale persoanelor ce m-au cunoscut, falsitatea gesturilor...sunt doar un pic...obosita...

miercuri, 25 ianuarie 2012

Ignoranta provoaca suferinta! Obezitatea este o boala!

Buna seara tuturor...

azi mi s-a reprosat ca nu mai scriu de multisor...Asa e! Vinovata. Sunt inca in lupta, eu cu mine. In ultimele saptamani am fost ca un carusel. Vise ce le credeam de mult rupte din sirul de margaritare...se readauga incet si redevin la fel de luminoase.

Dar nu despre asta vroiam sa scriu azi ci despre ceva important pentru mine....despre lupta ce o duc in acest moment cu mine si cu boala ce o am in comun cu multe alte persoane. Am cunoscut atat de multe persoane frumoase in ultimele zile...ma si tem sa vorbesc despre ele ca nu cumva sa le distrug frumoasa aura cu niste cuvinte simple. Persoane ce sunt la fel de incarcate de sensibilitate, de fiinta, atat de dornice de libertate, de viata ca si mine.

Ce e ciudat? Ca nu le-am vazut niciodata...absolut niciodata dar m-au ajutat sa ma vad frumoasa decat persoanele pe care uneori le vad zi de zi. Avem un drum comun, avem un vis comun si avem dorinte comune. Sa distrugem modul in care suntem vazuti, sa ne recastigam viata furata.

Va intrebati despre ce vorbesc...nu?

De persoane ce in mod normal le catalogati direct fara sa realizati cine sunt acolo, inauntru. Persoane ce sufera de aceeasi boala ca si mine. O boala de care lumea fuge pentru ca nu o poate explica...Obezitatea.

De cate ori simteam nevoia sa strig de acolo, de dinauntru...sa spun lumii cine sunt EU. Dar de cele mai multe ori nu aveam puterea pentru ca ma loveam de un val de jigniri, de umilinte, de idei gresite.

Pentru prima oara in viata mea simt nevoia sa strig:

Obezitatea nu este: mananca de se indoapa...grasana...ia uite la ea cata e...balena...Ignoranta provoaca suferinta! OBEZITATEA este o BOALA.


"Pe plan psihic, principalele probleme cu care se confruntă persoanele ce suferă de obezitate morbidă este discreditarea şi discriminarea. Persoanele obeze devin deseori bătaia de joc sau subiectul unor comentarii răutăciose, fapt ce le face să-şi dorească să intre din ce în ce mai puţin în contact cu oamenii. Tendinţa de izolare îi face pe obezi să evite chiar şi lucrurile simple, precum plimbările în parc sau utilizarea mijloacelor de transport în comun, tocmai pentru că nu vor să fie ţinta unor comentarii maliţioase."

O boala ce distruge mai mult decat oricare boala. E o sinucidere...lenta si dureroasa...pentru ca esti singur, neinteles, neiubit atat cat vrei. Inseamna ca vreau sa ma izolez in comunicarea mea cu exteriorul, ori ca exista o emotie sau un sentiment prizonier, izolat in interiorul meu, pe care nu vreau sa-l vad. Prin obezitatea mea caut o forma de protectie pe care o acumulez continuu prin gandurile mele cele mai profunde. As vrea sa ma apropii de oamenii pe care ii iubesc si in acelasi timp imi este frica. Imi camuflez frica mea de a fi expusa, vulnerabilitatea mea si in acelasi timp vreau sa evit sa fiu ranita prin remarci, critici si situatii inconfortabile.Problema obezitatii este mult mai complicata decat se credea pana acum, necesitand o deosebita atentie atat pentru varsta adulta, cat si pentru copii.

Atat am avut de spus!

Eu am facut primul pas...am cerut ajutor...si incet, incet inteleg ca a sosit momentul sa imi iau viata inapoi!