joi, 23 decembrie 2010

M-am nascut...

 Sono nato nudo, dice Dio, perche tu sappia spogliarti di te stesso.
M-am nascut gol, zice Dumnezeu, pentru ca tu sa stii sa te dezbraci de tine insuti

Sono nato povero, perche tu possa considerarmi l unica ricchezza.
M-am nascut sarac, pentru ca tu sa ma poti considera singura ta comoara

Sono nato in una stalla, perche tu impari a santificare ogni ambiente.
M-am nascut intr-o iesle, pentru ca tu sa inveti sa sfintesti orice loc

Sono nato debole, dice Dio, perche tu non abbia mai paura di me.
M-am nascut slab, spune Dumnezeu, pentru ca tu sa nu te temi niciodata de mine.

Sono nato per amore, perche tu non dubiti mai del mio amore.
M-am nascut din iubire, pentru ca tu sa nu pui niciodata la indoiala iubirea mea pentru tine

Sono nato di notte, perche tu creda che posso illuminare qualsiasi realta.
M-am nascut noaptea, pentru ca tu sa crezi ca eu pot ilumina orice situatie

Sono nato persona, dice Dio, perche tu non abbia mai motivo di verognarti di essere te stesso.
M-am nascut persoana, zice Dumnezeu, pentru ca tu sa nu ai niciodata motive sa te rusinezi de tine insuti

Sono nato uomo perche tu possa essere ”dio”.
M-am nascut om pentru ca tu a poti di „zeu”

Sono nato perseguitato perche tu sappia accettare le difficolta per amore mio.
M-am nascut persecutat pentru ca sa stii sa accepti dificultatile din iubire pentru mine

Sono nato nella semplicita perche tu smetta di essere complicato.
M-am nascut in simplitate pentru ca tu sa incetezi sa mai fi complicat

Sono nato com figlio di Maria, perche tu abbia una madre.
M-am nascut ca fiu al Mariei, pentru ca tu sa ai o mama

Sono nato come figlio adottivo di Giuseppe, perche tu comprenda che il vero padre e quello che da amore e protezione.
M-am nascut ca fiu adoptiv al lui Iosif, pentru ca tu sa intelegi ca adevaratul tata e cel care daruiete iubire si protectie

Sono nato per darti la VITA, dice Dio, per portare tutti alla casa del Padre...
M-am nascut pentru a-ti darui VIATA, spune Dumnezeu, pentru a va duce pe toti la casa Tatalui...

vineri, 10 decembrie 2010

Colinda celui fara de tara

Inima curata de roman plecat departe
tu,ce lucrezi pe camp, ce ingrijesti un zambet,
ce esti lumina pentru un batran sau tanar,
ce lucrezi oriunde
ce crezi cu inversunare in lumina unei stele,
tu, ce ai plecat din tara cu dorinta unei vieti mai bune.
tu, ce acum stai la fereastra si visezi:
la toti cei dragi, la fulgul de nea ce ne este atat de drag,
la colindele stravechi ce iti fac inima sa tresalte,
la noaptea de Craciun, la mirosul de portocale si de nuci si cozonac,
la bunicii nostrii dragi, parinti, copiii si prieteni,
la viata ce am lasat-o in spate la inceput curajosi, ca mai apoi inima sa ne suspine la fiecare cuvant...
voua tuturor va urez un Craciun Binecuvantat de Copilasul cel Sfant!
iar voua, tuturor ce sunteti in tara...un Craciun plin de bucurie...si de recunostiinta va doresc...pentru ca sunteti ACASA.
...doar cand esti departe de casa iti poti da seama cat de mult iubesti ce e al tau, cat iubesti tara, limba ta, familia ta dar mai ales visele tale...

luni, 27 septembrie 2010

Sa mai stergeti si voi praful pe aici, sa fie un blog frumos si curat...:)

Iata, ca a sosit si momentul sa parasesc frumusetea asta de tara pentru o alta tara...

De ce plec? De prea mult bine? Din pacate nu. Imi agat viata in cui, o aman putin, o pun pe pauza...

Poate asa voi reusi sa ma scap de poverile financiare care ma trag din ce in ce mai jos si nu ma lasa sa ma bucur de nimic...

Sau cine stie poate ca va fi si mai rau...dar mai bine sper sa fie intr-un ceas bun...

Maine in jurul orei 13.30 ma voi urca in autocar si dusa voi fi...spre...

TERMINI IMERESE/SICILIA/ITALIA

astea fiind spuse, nu o sa mai fiu o vreme aici, sa im pun gandurile...dorintele, realizarile sau esecurile...dar le voi avea scrise...si cand voi reusi voi updata totul....

Sa mai stergeti si voi praful pe aici, sa fie un blog frumos si curat...:)

vineri, 24 septembrie 2010

Chiara Badano va fi beatificată sâmbăta aceasta

Articol preluat din 22.09.2010, Roma (Catholica) - O partidă de tenis când avea 17 ani a fost evenimentul care a schimbat radical viaţa Chiarei Badano (1971-1990). A început să simtă dureri foarte puternice. Era începutul bolii care după câteva luni a condus-o la moarte. “Dacă vrei tu, Isuse, vreau şi eu!”, erau cuvintele pe care le repeta în timpul agoniei sale. Chiara a fost membră a Mişcării Focolare, fondată de Chiara Lubich în 1943. Va fi beatificată sâmbăta aceasta, la orele 17.00, în Sanctuarul Divinei Iubiri din Roma, în cadrul unei ceremonii prezidate de Monseniorul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, ca reprezentant al Papei Benedict al XVI-lea. În aceeaşi zi, la 21.30, mii de membri ai Mişcării se vor reuni în Aula Paul al VI-lea din Vatican pentru a sărbători ridicarea la cinstea altarelor a celei dintâi dintre membrii lor. Duminică la 11.30, Cardinalul Tarcisio Bertone, secretarul de stat al Vaticanului, va oficia o liturghie de mulţumire în Bazilica San Paolo fuori le mura.


După 11 ani de căsătorie, Ruggero şi Maria Tereza Badano şi-au văzut visul realizat o dată cu sosirea primei şi unicei fiice: Chiara, născută la 29 octombrie 1971 la Sassello, în Liguria. “Nu era numai fiica noastră. Era în primul rând fiica lui Dumnezeu şi ca atare trebuia să o educăm, respectându-i libertatea”, a mărturisit mama ei într-un video care se poate viziona pe pagina oficială a beatificării, ChiaraLuceBadano.it. În 1981 a cunoscut Mişcarea Focolarelor graţie unei prietene ce a invitat-o să facă parte din mişcarea GEN (Generaţia Nouă). “Îl punea pe Isus pe primul loc în viaţa ei. Îl numea ‘mirele meu’”, a declarat pentru ZENIT Maria Grazia Magrini, vicepostulatoarea cauzei Chiarei Badano. Chiarei îi plăcea să cânte, să danseze, să joace tenis şi să patineze. Iubea munţii şi marea şi “căuta să meargă la liturghie în fiecare zi”, a spus Maria Grazia. Într-o zi, în timp ce juca tenis, a simţit o durere foarte puternică. “S-a întors acasă foarte palidă şi a urcat scările”, a spus mama. “Cum de te-ai întors aşa repede, Chiara?”, a întrebat-o ea. “În timpul partidei am simţit o durere atât de puternică la spate încât mi-a căzut racheta din mână”, a răspuns tânăra.
Durerile se înrăutăţeau. O tomografie computerizată a dat răspunsul trist: osteosarcom. Mama încă îşi mai aminteşte când a sosit acasă după prima şedinţă de chimioterapie. Nu voia să vorbească. “O priveam şi vedeam din expresia feţei sale toată lupta pe care o ducea în sine pentru a-i spune DA lui Isus.” După 25 de minute i-a spus mamei: “Acum poţi să vorbeşti”. Chiara a fost supusă unei operaţii care nu a avut reuşită şi de atunci nu şi-a mai putut folosi picioarele. Conform vicepostulatoarei această tânără sportivă, în ciuda momentului dureros a exclamat: “Dacă ar trebui să aleg între a umbla şi a merge în paradis, nu aş avea dubii, aş alege paradisul”. În acea perioadă a strâns o puternică prietenie cu Chiara Lubich, fondatoarea Mişcării Focolare, care a decis să o cheme Chiara “Luce” (în traducere: lumină) Badano. S-au scurs mai multe luni de agonie care au ajutat-o pe Chiara să se pregătească pentru întâlnirea sa cu Isus. “Clipele cele mai frumoase au fost acelea din ultima sa vară”, a mărturisit prietena ei, Chicca. “Era de acum imobilizată la pat”, îşi aminteşte ea.
“Nu plângea, nu se lamenta şi privea pe noptieră o imagine a lui Isus”, îşi aminteşte mama Chiarei. Chicca a povestit că tânăra a vrut să îşi pregătească înmormântarea: cântecele de la liturghie, hainele şi pieptănătura: “Totul era pentru ea o sărbătoare. Mi-a spus că dorea să fie înmormântată într-o rochie albă ca o mireasă care merge la Isus.” A avut o singură rugăminte la mama ei: “Când mă vei îmbrăca va trebui să repeţi de trei ori: acum Chiara îl vede pe Isus”. Chiara a cerut ca cele două cornee ale ochilor ei să fie donate la doi tineri. A murit la 7 octombrie 1990. Ultimele cuvinte pe care le-a spus mamei au fost: “Fii fericită, pentru că eu sunt fericită”. (traducere furnizată de pr. Cristinel Fodor)

marți, 7 septembrie 2010

Azi e ziua mamicii mele...

Azi e ziua mamicii mele...

Ati realizat vreodata cat e de greu sa faci o urare unei persoane atat de dragi voua...Mie imi e foarte greu sa ii urez mamei mele exact ceea ce simt...

Parca azi mai mult decat oricand imi pare rau de toate razvratirile mele adolescentine, de toate nazbatiile mele, de toate cuvintele spuse fara a fi gandite, de toate vorbele si mai ales gandurile pe care le-am avut.

Ma gandeam la un moment dat ca viata, arta, chiar si energia se declina la feminin. Ideea, ca si lupta si painea sunt tot la feminin conjugate. Privind femeile,sfarsesti a crede in mitul cu supraoamenii.

Uite, asa e mamica mea, un supraom.

Tu ai fost cea care m-a iubit fara a cere nimic in schimb, tu esti cea care mi-a oferit sprijin si incurajari cand aveam nevoie, tu ai fost mereu alaturi de mine cand viata parea impotriva mea.Stiu ca nu ti-am aratat mereu ca am apreciat ceea ce ai facut pentru mine. Iti sunt recunoscatoare ca exist – tie iti datorez omul care sunt astazi, datorita tie sunt un om mai bun. Tu m-ai invatat sa ma respect si sa respect pe altii, tu esti cea care m-a invatat sa fiu toleranta, tu esti cea care m-a ascultat intotdeauna si care a fost alaturi de mine mereu. Iti sunt recunoscatoare pentru faptul ca m-ai iubit neconditionat si ca ai avut grija de mine toata viata, iti sunt recunoscatoare pentru ca iti pasa de viata mea, pentru ca ai mereu o vorba buna pentru mine cand lucrurile merg rau.

M-ai iubit la fel de mult pe cat te-am facut sa suferi, mama scumpa...

Te iubesc etern, infinit, neconditionat...


duminică, 29 august 2010

Va prezint *Speechless*: Michael Jackson

Astazi m-am hotarat sa ii cinstesc ziua unui artist ce sincer si-a castigat respectul meu inca din momentele dulci ale copilarie.Nu m-a interesat niciodata viata lui personala si nu ma va interesa niciodata sa stiu alte amanunte. Eu consider muzica exprimarea sincera a unui suflet ce vrea sa-si impartaseasca temerile, bucuriile sau dorintele nebune ale iubirii.Nu pot asculta o melodie daca ingenioasa linie melodica nu are un mesaj ce merita ascultat. Acest artist ma invatat ce inseamna sa iubesti pamantul, ma invatat sa observ oamenii care au nevoie de sprijin si de ajutor, sa iubesc copiii si viata.Stiu ca dupa moartea lui au fost multe polemici nascute in urma modului in care a plecat dintre noi, asupra familiei lui, asupra presupuselor lui fapte care toate intr-un final s-au demonstra a fi false.

Nu ma pot declara un fan a lui Michael ca om pentru ca am nu asta era scopul lui , dar ma pot declara un fan Michael Jackson, un artist desavarsit care de fiecare data mi-a rascolit fiinta cu melodiile lui, care ma facut sa ii inteleg drama spirituala din fiecare sunet al melodiei sau chiar sa particip cu el la fiecare tresarire si descoperire a unei minuni.

Va propun spre ascultare o melodie ce mereu am considerat-o descrierea perfecta a lui in ochii mei:

Va prezint *Speechless*:

Speechless Michael Jackson

miercuri, 25 august 2010

elibereaza-ma


Elibereaza-mi sufletul din închisoare...

De dupa gratiile sale eu strig cu disperare.

Întind mâna printre ele si ma lupt.

Astept, ma zbat si ma vaiet.

Unde sunt oare?

Unde m-ai lasat fara sa Te întorci înapoi?

Stau în asteptare, mi se pare ca Te vad, Dar nu, E doar umbra Ta!

Odata, te puteam privi în fata,

Ne puteam juca împreuna,

Dar acum, singura mea solutie este sa fug,

Si zilnic fug.

Uneori am impresia ca nu mai sunt gratii în fata mea.

Ma grabesc sa fug, sa scap de ele.

Dar e doar un miraj.

Strajerii sunt tot acolo si ma lovesc de gratiile grele, dure si umede.

As fi vrut sa ies, sa privesc Soarele,

Sa-mi scald ochii în albastrul cerului curat,

Sa contopesc cu verdele naturii,

Dar acum, nimic nu mai e posibil.
06 octombrie 2006

miercuri, 18 august 2010

fumandu-mi gandurle...

Cobor din tramvai la obisnuita ora...cand inca e seara desi pentru cei mai multi e noapte. Inca o zi se stinge in spatele meu. Ca la declansarea unui buton, in momentul in care pasesc pe asfaltul plin de caldura ma napadesc ganduri blestemate...la inceput unul cate unul ca dupa cateva secunde sa se bata ca furnicile pe intrarea in musuroi. Oftez...O iau inca odata de la inceput...de ce, cum, cand, oare...miile mele intrebari. Imi aprind o tigare inainte sa trec strada...mi-as dori sa arda totul odata cu ea, ganduri, dureri, intrebari, raspunsuri. Sa le scutur dupa focul le mistuie si sa sting tigarea victorioasa dupa aceea.

As fii in stare si sa le schimb...o tigare din foi, aromata pentru miile de intrebari...una cu flitru lung pentru raspunsuri, un trabuc pufait de placere pentru tot ce imi raneste sufletul...

Eh...ar fii prea bine...

Ma intrerupe de la gandul asta un alt gand...oare de ce trebuie sa ne justificam in fata celorlati existenta, visele, suferintele...de ce e mereu necesar sa justifici durerea ce iti trece prin inima ca o sageata a dreptatii, de ce trebuie sa avem un motiv al durerii, si nu numai simpla existenta a unui sentiment de durere sa fie catalogata in mii de moduri numai ca sa se poate face inteleasa de oamenii insasi...

doar asa ca idee...

voi, ce credeti?

Bend Don t Break

Azi doar incerc asta:

Bend Don t Break

si invat cum e sa fiu asemeni unei salcii...

marți, 17 august 2010

Raspund la o propunere lansata de unul din noile bloguri ce le urmaresc.....

Va provoc si pe voi, ce ziceti??????
 1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai ştii câţi ani ai?
 2. Ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?
 3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac si nu facem atât de multe lucruri care ne plac?
 4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
 5. Dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cât de bogat ai fi?
 6. Care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?
 7. Faci ceea ce ai visat să faci sau faci ceea ce faci doar pentru că imprejurările te-au adus aici?
 8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trai viaţa diferit?
 9.Dacă ar fi să oferi un singur un sfat despre viaţă, care ar fi acela?
 10. Ce-ai prefera să fii : un geniu stresat sau un prost fericit? 

Ia sa vedem ce raspunsuri vom da...


1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai ştii câţi ani ai?


10, iubesc copilaria si ea pe mine de cele mai multe ori. De multe ori mi-as dori ca timpul sa fie ca un copilas ce uneori uita de restul si ramane sa se joace cu mingea lui preferata. Ce fericiti am fi atunci...fara trecut, fara prezent...doar copilarie...

2. Ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?


Nu mie frica de esec, mie frica doar de posibilitatea de a nu putea incerca...iubesc focul si il respect...dar cum l-as putea respecta daca nu as stii ce putere imensa are?

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac si nu facem atât de multe lucruri care ne plac?

Buna intrebare, de multe ori m-am intrebat si eu. Inclin sa consider ca punctul sigur spre care mergem ne creeaza calatoria si bucuria momentului prezent si tocmai drumul spre acel punct. In calatoria noastra spre acel punct trebuie sa mai ocolim si pietre, poate sa urcam munti sau sa trecem ape repezi, dar numai asa, vazand frumusetea vietii in jur poti merge mai departe. Parerea mea...


4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?


mai tot timpul??!! desi sunt tipul de persoana care tace si face si apoi spune...dar stau sa ma intreb, daca nu s-ar face asa...hmm unde ar fi  politicienii, filosofii???


5. Dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cât de bogat ai fi?

Sa zicem ca as face parte din patura de mijloc....


6. Care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?

Sunt prea multe ca sa pot scrie aici...dar asta e din viziunea mea....Consider ca Dumnezeu, in momentul Creatiei, a stiut ce face...si poate de-aia iubesc faptul ca suntem diferiti...nu as schimba nimic din acest punct de vedere pentru ca descopar zi de zi lucruri din ce in ce mai frumoase in cei din jurul meu.


7. Faci ceea ce ai visat să faci sau faci ceea ce faci doar pentru că imprejurările te-au adus aici?

Fac ceea ce fac pentru ca imprejurarile m-au adus aici tocmai pentru a putea ajunge sa fac ceea ce am visat :))))

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trai viaţa diferit?

Nu, nu cred...Exista timp pregatit pentru tot in viata asta...cred ca mi-ar ajunge 50 de ani :) pentru ca daca asta e media eu sunt o exceptie si traiesc macar cu 10 ani  mai mult....


9.Dacă ar fi să oferi un singur un sfat despre viaţă, care ar fi acela?

CARPE DIEM!

10. Ce-ai prefera să fii : un geniu stresat sau un prost fericit? 


Un geniu fericit :)) in uniune cu natura, facandu-i fericiti pe cei din jurul meu...


luni, 16 august 2010

Jeluim-aş, Doamne

Către tine, de eşti lângă mine.
Ascultă-mi ruga şi pleacă-ţi urechea spre mine slujitoarea Ta.
Nici soarele, nici luna nu îşi mai trimit cununa.
Frunza nu-şi mai are culoare iar codrul viaţa.
Fără de Tine, Doamne.
Zâmbetul e fără de bucurie iar omul fără de suflet,
Îndură-te, Doamne.
Lacrima mea, Doamne îşi caută suspinul
şi jeleşte în tăcerea serii, căutarea.

luni, 9 august 2010

Hoinaresc prin Valsul Fluturilor

http://www.youtube.com/watch?v=9wNvhVxSMck

Fluturii albaştri ai nopţii mi-au trezit simtirea...II simt aproape in continua lor cautare a fericirii. Acea fericire în care ne atingem doar sufletele de teama sa nu cumva sa risipim praful de pe aripile abia nascute la lumina soarelui din aceeasi zi.

Atît de sublimi mi se par fluturii vara! Au ceva în plus faţă de noi?

Soapte printre fluturi
Dureri intunecate,
Restranse,
inghitite de singuratate.
Fluturi de hartie,
se astern pe langa mine.
Zborul lor în vis m-apasa!
Oare de ce nu ma lasa...
Sa traiesc, sa zburd ca ei...
Sa am o zi si atat in viata.
Dar acum, invat fluturii sa zboare,
sa ma scoata din visare,
pentru ca zborul lor, în vis, ma doare,
mult prea tare.

Fluturi mari din departare,
imi soptesc cu intristare:

Noi, acum, zburam spre mare!

Si ii las...ce rost mai are,
sa plang, sa sufar ...
cand in intinsa mea cautare...
am lasat fluturii sa zboare.

sâmbătă, 7 august 2010

DREAMS

Si iata cum o noua prietena in ale blogurilor ocean mi-a daruit, indirect o noua revelatie...o melodie ce am ascultat-o de multe ori dar care azi mi-a daruit alinare...


nana dreams
IN MY DREAMS GOD IS TALKING TO ME




IN MY DREAMS I AM DOWN ON MY KNEES


IN MY DREAMS I AM BEGGING YOU PLEASE


LET MY SOUL REST IN PEACE






RAP1:


DREAMS SOMETIMES I ASK THE LORD WHY


MAMA BACK AGAIN IN MY DREAMS YOU ARE ALIVE


I DON'T KNOW REALITY OF FICTION


I GUESS YOU AND THE LORD GUIDING ON MY MISSION


WHO AM I AN ACTOR OR MUSICIAN


DREAMING ALL THESE YEARS FINALLY THE RIGHT DECISION


I CAN'T BREATHE MY MIND IS WIDE OPEN


NIGHTMARES IN THE NIGHT BEDSHEET LIKE AN OCEAN


SLEEPING DEEP I CAN HEAR GOD SPEAK


YOUR LIFE IN MY HANDS CHECK THE BIBLE READ AND PREACH


MY EYES OPEN BEGIN TO REALIZE


I AM STILL IN MY DREAMS WHO'S THE MAN IN DISGUISE


I START TRIPPIN' THINK A SEC ABOUT THE KITCHEN


HAVE TO FACE THE FACT ABOUT MY FUTURE REPUTATION


IN ADDITION MINIMIZE MY AMBITION


LORD WAKE ME UP CHANGE MY SITUATION






CHORUS X 1






BRIDGE:


LIFE IS TOO SHORT TOO SHORT TO LIVE IN ANGER


CAN'T STAND THESE NEGATIVE VIBES


LIFE IS TOO SHORT TOO SHORT TO LIVE WITH DANGER


PLEASE HELP ME GOD TO SURVIVE


CAN´T JUST STAND THESE NEGATIVE VIBES


WON´T YOU HELP ME GOD TO SURVIVE


CAN´T JUST STAND THESE NEGATIVE VIBES






RAP 2.


DREAMS I JUST CAN'T EXPLAIN


THEY BUG ME OUT MAKE ME TRIP IN SO MANY WAYS


I WANT THE TRUTH NOTHING BUT THE TRUTH


ENTIRE 411 I AM GOIN' BACK TO MY ROOTS


WOOP WOOP THAT'S THE SOUND OF THE POLICE


YOUNG GIFTED BLACK I AM DOWN ON MY KNEES


IRRITATED LOST NOWHERE TO GO


HELP ME PLEASE RESCUE ME I AM LOOSING CONTROL


THE SHOW MUST GO ON I WANNA HAVE MY PIECE OF CAKE


SEPERATE GOOD FROM THE BAD AND FAKE


SNAKES ALWAYS WANNA RIDE YOUR JACK AND PLACE


THEIR BEHINDS IN YOUR FACE DISPOSSESS YOUR SPACE


IN MY DREAMS I SEE A PICTURE OF YOUR FACE


LIFE IS TOO SHORT B TAKE A BREAK


I WISH GOOD LUCK FOR YOU AND YOURS


DREAMS SEE ME WALKING THROUGH THAT DOOR






COULD YOU EASE MY PAIN AND SHOW ME GOOD THINGS IS MY LIFE


COULD IT BE THAT I´M JUST TO BLIND, LIFE IS TO SHORT,


TO SHORT TO LIVE IN ANGER, PLEASE HELP ME GOD TO SURVIVE


STILL TALKING IN MY DREAMS, WHITOUT YOU LIFE IS NOT WHAT IT SEAMS


THIS IS SO HARD TO TAKE

miercuri, 4 august 2010

El ne iubeste imens !

El ne iubeste imens -asta nu-i doar o vorba asa, intr-o doara! E pe bune!




Chiar ca El e surpriza de care ne bucuram ca un copil mic de cadourile de ziua lui (mai tineti minte? cand eram mici voiam sa si dormim in seara zilei de nastere cu pantofii sau cu jacheta sau cu mingea sau cu papusa pe care am primit-o cadou de ziua noastra, atat de mult ne-am bucurat),



El e firul de lumina de care ne agatam cand totul parca se intuneca in jurul nostru,



El e chiar noianul de lumina care se revarsa dintr-o data in calea noastra, atunci cand ni se parea ca am ajuns intr-o fundatura,


El e solutia la orice problema, bucuria si seninatatea in orice furtuna...

El e cartea, singura carte pe care merita sa pui intreaga viata si apoi, cu siguranta neclintita, sa mergi cu alegerea asta pana in panzele albe!



Si ce bucurie mai mare decat sa vezi suflete, cat mai multe suflete, facand aceasta alegere!!!



Chiar ca trebuie sa imprastiem in jurul nostru iubirea Lui! Nici n-am putea altfel!





autor: un om mult prea intelept ce imi da de fiecare dat o lectie depre credinta...MULTUMESC!

marți, 3 august 2010

Wild roses in the heart of God

Azi am primit un power point ce printre lacrimi mi-a daruit bucurie...Multumesc, voua, tuturor care imi sunteti alaturi si care mi-ati demonstrat asemeni acestor imagini, ca Dumnezeu nu abandoneaza niciodata....

Ai simtit veodata dorinta de a face ceva special pentru cineva iubit?

ESTE DUMNEZEU


Care ti-a vorbit.



Ai simtit vreodata tristetea si singuratatea cuiva care se apropie si ramane langa tine?


ESTE DUMNEZEU


Care te-a ales pe tine.



Te-ai gandit vreodata la cineva foarte drag, pe care nu l-ai mai vazut de mult timp, si el sa apara in fata ta intr-un mod neasteptat?


ESTE DUMNEZEU


Pentru ca nimic un este intamplator!



Ai primit vreodata un lucru minunat pe care un l-ai cerut?


ESTE DUMNEZEU


Care cunoaste toate secretele pe care tu le pastrezi bine ascunse in inima ta.
Te-ai aflat vreodata intr-o situatie dificila, care parea fara iesire si, intr-o clipa, rezolvarea sa devina clara ca lumina zilei?


ESTE DUMNEZEU


Care ia neancetat problemele noastre in mainile Lui si ne ajuta sa le rezolvam

Ai simtit vreodata o imensa tristete in suflet, si apoi brusc, ca si cum ai fi fost infuzat cu dragoste, un sentiment inexplicabil de pace sa invaluie toata fiinta ta?


ESTE DUMNEZEU


Care te tine in brate si iti daruieste pace.

Ai simtit vreodata ca esti atat obosit de viata incat sa-ti doresti moartea, si apoi brusc ai fost in stare sa gasesti curajul si vointa de a continua drumul tau, plin de vigoare si speranta?


ESTE DUMNEZEU


El este mereu acolo langa tine, insotindu-te cu dragoste la fiecare pas in calatoria vietii tale.

Totul merge mai bine cand


DUMNEZEU TE CALAUZESTE !

Tu crezi ca acest mesaj ti-a fost trimis din intamplare?


ESTE DUMNEZEU


Care mi-a atins inima.

El m-a inspirat sa ma gandesc la tine, nu doar pentru ca esti prietenul meu, ci pentru ca ai o valoare infinita in ochii Lui si ai mei.


Lasa-L pe Dumnezeu sa-ti atinga inima, astfel incat sa simti dorinta de a impartasi acest mesaj cu prietenii tai.


…pentru ca toti avem nevoie sa stim ca DUMNEZEU ESTE INTOTDEAUNA CU NOI!

sâmbătă, 31 iulie 2010

Iluzia fericirii

Ce amuzanta mai e si viata asta..Iti da o palma, iti mai da o palma si inca una si apoi te mangaie folosindu-se de instrumentele cele mai ascutite pentru a taia durerea din suflet si pentru a-i face loc unei raze de soare. Mult mai tarziu cand ai impresia ca lumea iti apartine, hatz, din nou te adanceste si te lasa cu ochiii umeziti de dorul vederii razei de soare...

Uneori stau sa ma intreb daca Dumnezeu mi-a intors fata sau e acolo, undeva, lasandu-ma sa fac ce vreau si asteapta sa strig...

Imi vine uneori sa-L intreb:  Daca eu nu te impiedic sa ceruiesti, tu de ce nu ma lasi sa lumesc? Ma usuc de dor de viata la poarta Ta si nu pot sincer sa inteleg de ce iti place muzica tangurii mele...

Recunosc ca uneori ma declar invinsa in fata vietii, a sirului ei nestins si dezamagita realizez ca timpul ma depaseste lasandu-ma strivita de nemarginitul bunului Dumnezeu, nesocotind flacara ce-si face jocul in mine.

Am ajuns la o concluzie finala, in cautarea fericirii atat de de mult tanjite: trecutul, prezentul si viitorul sunt concentrate intr-un singur punct, intr-un prezent neintrerupt ce te lasa sa visezi liber la iluzia fericirii.

marți, 27 iulie 2010

sunt trista...

Imi vine sa urlu, nu mai pot...

De multe ori m-am intrebat, si inca ma intreb ce ne-o placea noua sa ascundem suferinta si framantarile in spatele singurului fir de soare ce exista in viata noastra. Eu sincer asta fac si simt ca am obosit sa ma mai mint, sa sufar ca o oarba, sa-mi ascund sentimentele de mine....Sunt trista, foarte trista...

Sunt trista pentru ca refuz sa realizez ca sunt o ratata, ca am obosit sa mai lupt si ca ma duc incet, incet la fund.

sunt trista pentru ca nu vreau sa realizez ca zilele astea m-am gandit serios cum sa dispar de pe aceasta lume si sunt prea lasa sa o fac...

sunt trista ca nu reusesc sa imi gasesc un loc al meu si oriunde merg, inclusiv in familie, nu reusesc sa imi gasesc pacea si linistea....

sunt trista ca ma las ranita de fiecare cuvant, de fiecare gest, de fiecare fapta si sunt si mai trista ca uneori las sa se si vada asta cersind atentie...

sunt trista ca am ajuns la o varsta la care trebuie inca sa stau cu parintii dintr-o greseala prosteasca...

credeam ca sunt trista pentru ca cineva m-a zis indirect ca sunt inutila...desi acum reusesc sa inteleg ca asa e...

sunt trista pentru de cativa ani...e intuneric in jurul meu...si eu refuz sa inteleg ca e posibil sa ma fi parasit de tot si sa trebuiasca sa traiesc o viata intreaga mereu acolo, in bezna, scrasnind peretii dupa nenorocita aia de speranta ce refuza sa mai apara...

sunt trista pentru ....

am obosit, atata tot....

joi, 18 martie 2010

Inima draga, Iubirea te-a recucerit...



 Eşti....
Eşti vocea, ce-mi mângâie tristeţea...
ceea ce se află dincolo de fereastra odăii mele
... depărtarea...

Esti sprijinul meu în lumea cea reală, iubita mea inimă...
.... şi totuşi eşti atât de aproape ...

Ţi-am scris o scrisoare cu picături de ploaie
Iar vântul ţi-a şoptit-o.

Am chemat briza mării si păsările cerului in ajutor...
... le-am cerut să-ţi cânte.

Fiecare vorba a ta îmi picură-n inima
nectarul fierbinte, mă face sa vibrez,
să tresar de bucurie.

Căutarea mea după împlinire te vrea tot mai aproape...
aproape...

Dacă tu nu mă găseai, ţi-aş fi auzit strigătul inimii din depărtări spunandu-mi:

Eşti născuta din viaţa însăşi, pentru ca Eu sa-ti fiu natura frământărilor, a bucuriilor...

Vino, dă-mi mâna ta
pentru a-mi cunoaste gingăşia chipului, delicateţea visului...
să atingi minunea şi splendoarea,
prospeţimea şi culoarea
născute din lumina infinitului.

Vino, dă-mi mâna ta
ca să atingi inima mea,
Vino, dă-mi mâna ta
vreau să atingi cerul cu ea
şi sa adormim imbratisati:
Niciodata nu am sa pot spune ca te-am iubit indeajuns.