Bun ramas nesfarsita cautare
a viselor de mult apuse
a vietii ce cerne mii de amintiri,
fara regrete...
fara strigate de vitejie,
fara nelinisti nedescrise a tresaririlor letargice de suflet,
fara culori si fara compromisuri.
Imi ajunge de acum sa cred in oceanul de zambete
sa cred in mine si in voi
sa cred in fiecare privire
si in fiecare tresarire a sufletului reinviat.
Sa cred in muguri si in Creatie...
sa cred...
in Tine!

ACUM CRED!

Mie dor de Craciun....

Va veni si la voi Craciunul?

Cu picaturi de lumina pe ploapele calde ale tineretii.

Cu vise albe de bucurie si iubire

Oare va veni si la mine Craciunul?

cu mirosul dulce ale noptilor de iarna

cu ramuri de bucurie in bradul vietii

cu gust de roua si fulgi inghetati.

Cu ingeri de lumina invesmantati,

frumosi si simpli si curati,

asemeni unui nufar ce rasare pe o apa limpede si statatoare.

Va veni si la noi Craciunul?

cu oameni mai buni, mai darnici si mai calzi...

cu note de veselie si cu Regele in suflet...

Cu un copil ce doarme linistit in iesle,si viseaza...

la voi, la noi sau poate, la mine...

NU MA PUTETI INVINGE!

Tristetea ma cuprinde

ca un jug ce imi incatuseaza sperantele si visele...

ce sens are sa mai visez...

cand lumina mie luata din inima

si aruncata in zari

de printesele negre ale gandului...

as vrea sa lupt cu picatura de lacrima

ce aluneca lin pe obrazul moale..

dar de ce?

ea tot va cadea...

tot imi va umezi buzele...

iar printesele negre cu lauri de suferinte...

imi vor rade in batjocura...

si vor zambi la vederea acelei lacrimi line...

NU MA PUTETI INVINGE!

lacrimile mele sunt putenice,

si va vor stinge strigatul...

ce va ramane surd sufletului meu...

Si atunci eu voi zambi....

NU MA PUTETI INVINGE!