Imi vine sa urlu, nu mai pot...
De multe ori m-am intrebat, si inca ma intreb ce ne-o placea noua sa ascundem suferinta si framantarile in spatele singurului fir de soare ce exista in viata noastra. Eu sincer asta fac si simt ca am obosit sa ma mai mint, sa sufar ca o oarba, sa-mi ascund sentimentele de mine....Sunt trista, foarte trista...
Sunt trista pentru ca refuz sa realizez ca sunt o ratata, ca am obosit sa mai lupt si ca ma duc incet, incet la fund.
sunt trista pentru ca nu vreau sa realizez ca zilele astea m-am gandit serios cum sa dispar de pe aceasta lume si sunt prea lasa sa o fac...
sunt trista ca nu reusesc sa imi gasesc un loc al meu si oriunde merg, inclusiv in familie, nu reusesc sa imi gasesc pacea si linistea....
sunt trista ca ma las ranita de fiecare cuvant, de fiecare gest, de fiecare fapta si sunt si mai trista ca uneori las sa se si vada asta cersind atentie...
sunt trista ca am ajuns la o varsta la care trebuie inca sa stau cu parintii dintr-o greseala prosteasca...
credeam ca sunt trista pentru ca cineva m-a zis indirect ca sunt inutila...desi acum reusesc sa inteleg ca asa e...
sunt trista pentru de cativa ani...e intuneric in jurul meu...si eu refuz sa inteleg ca e posibil sa ma fi parasit de tot si sa trebuiasca sa traiesc o viata intreaga mereu acolo, in bezna, scrasnind peretii dupa nenorocita aia de speranta ce refuza sa mai apara...
sunt trista pentru ....
am obosit, atata tot....
Cheer up! Fruntea sus, intotdeauna exista o speranta. Da, firul ala de soare, care nu se stinge niciodata ;) Te imbratisez >:D< Stii tu cum ;):*
RăspundețiȘtergere"Cheer up! Fruntea sus" asta zic si eu,hai ca se poate reincepe...
RăspundețiȘtergeredale naiba de datorii ca se vor rezolva odata, si oricum viata cam la 25 de ani incepe :D e adevarat ca poate nu in conditiile astea, sau nu in Resita... dar never give up!!! si mai uita-te in jur, sa vezi ca nu esti singura care sta cu parintii la 25 ani, sau care are mici datorii... eu asa am vazut ca sunt unii oameni care trebuie sa treaca prin astfel de incercari... la un moment dat se vor rezolva si probleme. asta e :-)
Nu fii trista. Mai devreme sau mai tarziu toate se vor rezolva. Eu ma gandesc adesea la o vorba " zambeste azi...ca maine nu se stie poate fi mai rau :-) "
RăspundețiȘtergereNu fii trista ca locuiesti inca cu ai tai. Pretuieste asta. Tu stii ca eu sunt deja de ceva ani in Timisoara, departe de parinti, de comunitate de tot ce insemna ceva important pentru mine. Si totusi...inca visez ca intr-o zi ma voi intoarce si voi sta cu ei...si voi fi aproape de tot ce inseamna ceva pt mine.
Te pup si ramai omul frumos care esti.