Astazi...tristete absoluta...

Astazi...tristete absoluta. Nu am reusit sa dorm decat 3 ore azi noapte. Sunt mereu din ce in ce mai obosita. Si in plus ma asalteaza mii de ganduri. Uneori ma simt un pic prostuta cand ma compar cu problemele altora. Dar suferintele mele sunt ale mele...nu dispar asa de usor si nici nu vor disparea pentru ca sunt alte persoane care sufera mai mult decat mine. Fiecare are in fata aventura vietii sale. Nu inseamna ca celelalte nu sunt importante...doar ca e bine macar una sa o traiesc bine...a mea.

Intorcandu-ma la mine....sunt asaltata de intrebari, de temeri, de nesigurante...si sincer nu mai stiu cum sa le gestionez. Mereu cand sunt obosita se intampla asa. Uneori am impresia ca sunt pe o scara rulanta care merge in sens invers...urc, urc...obosesc...si cand ma opresc...ma trezesc mereu la inceput. Un cosmar ce nu se mai termina niciodata.

Mai bine ma trec pe tacere...azi tristetea mi-a asaltat simtirea...ma retrag in mine...ca de obicei...