Dragul meu An Nou..

Dragul meu An Nou..

Daruieste-mi in acest an
putin mai multa lumina,
mai putine remuscari,
mai multa cugetare.

Deschide-mi ochii catre infinit...
ajuta-ma sa ma imprietenesc mai mult cu Domnul Curaj, cu Doamna Speranta si cu stimata Fericire.

Apropie-ma de Dumnezeu mai mult...
invata-ma sa apreciez lumina, apa, padurea, viata...

si, dragul meu An Nou...
pana nu uit!
nu iti cer numai bucurii...ci invata-ma sa accept fiecare situatie cu bucurie.
iar la sfarsit de scrisoare...
fie ca tot ce primesc de la tine, sa ajunga raza si sa plece asemeni unui Soare...

LA MULTI ANI, tuturor si un An Nou FEricit!

Dar oare? Va veni?

M-am trezit, tarziu, in noapte...

Si vroiam sa strig dar sunetul ramanea inchis adanc in mine
Si vroiam sa rad dar zambetul a ramas agatat de ganduri.
Si vroiam sa cant dar sunetele mi se jucau in minte.

M-am trezit, tarziu in noapte...

Si vroiam sa imi explic gandurile dar tot ce puteam face era sa imi simt sufletul cum plange...
cum suspina...
cum se tanguie.

Plecati de aici, fantome ale suspinului!
M-am saturat de vise, de dorinte, de sperante...
PLecati, plecati!

Plecati de aici, fantome ale fricii si nesigurantei!
M-am saturat sa cred in mine, sa ma joc cu zambetele de vitejie.
PLecati, plecati!

Nu mai vreau decat sa cred!
Sa cred! Sa cred!

Sa cred ca cineva, ma va iubi, asa cum sunt, asa cum voi fi, asa cum am fost.
Dar oare? Va veni?

oare ce e dragostea?

V`ati intrebat vreodata ce e dragostea, cum e ea odata ce rasare in inima prima tresarire?

Haideti sa va spun viziuena mea...

... e asemeni unui glob de sticla, colorat, pretios, fragil, curat....atarnat de un fir de ata deasupra unui foc....odata ce caldura ajunge, ata arde iar globul se sparge... ce mai ramane?

asta numai voi stiti...pentru ca globul sunteti voi...

15 noiembrie...

AZI
mi-ai dat viata si m-ai primit in bratele Tale de Tata
AZI
Mi-ai promis pamantul, marea, stelele, luna
AZI
Mi-ai mangaiat obrajii reci si umezi
AZI
mi-ai sarutat ochii mici si migdalati abia iesiti in lume,
AZI
mi-ai daruit glasul si zambetul...
AZI
te-ai apropiat de mine si mi-ai soptit la ureche cu glasul Tau bland:

"EU TE IUBESC FARA MASURA, FARA PREJUDECATI, FARA INTERESE"

iar eu am zambit si am tacut...
numai Tu ma poti iubi asa...
si pentru asta ITI MULTUMESC!

Asteptarea ta e si a noastra

Lumina din cer apare
Si teama dispare
Steaua calauzeste
S-In inima rasare.
A iubi, aceasta vine
Cand privindu-te in ochii sufletului
Intelegem ca ne esti Tata.

E Craciun, Craciun iubit
Asteptarea ta e si a noastra
Grabeste-te sa ne incalzesti
Sufletul rece si pierdut.
Copil micut, copil iubit
Azi te-ai nascut

Il cantam de veacuri
Asta stim
Ii asteptam venirea
Calatorim.

Masini, orase, agitatie
Ciudata aparitie vei avea
In aceasta singuratate...
Copilas drag, vino
In lumea noastra,

Viata noastra-ntreaga
Te-am asteptat mereu in graba.
Acum ne inchinam in fata Ta pentru ca stim
Ca Tu ai venit sa ne salvezi.
Ninge, ninge, linistit si tandru asupra noastra.
Venirea Ta ne daruieste speranta.

Bun ramas nesfarsita cautare
a viselor de mult apuse
a vietii ce cerne mii de amintiri,
fara regrete...
fara strigate de vitejie,
fara nelinisti nedescrise a tresaririlor letargice de suflet,
fara culori si fara compromisuri.
Imi ajunge de acum sa cred in oceanul de zambete
sa cred in mine si in voi
sa cred in fiecare privire
si in fiecare tresarire a sufletului reinviat.
Sa cred in muguri si in Creatie...
sa cred...
in Tine!

ACUM CRED!

Mie dor de Craciun....

Va veni si la voi Craciunul?

Cu picaturi de lumina pe ploapele calde ale tineretii.

Cu vise albe de bucurie si iubire

Oare va veni si la mine Craciunul?

cu mirosul dulce ale noptilor de iarna

cu ramuri de bucurie in bradul vietii

cu gust de roua si fulgi inghetati.

Cu ingeri de lumina invesmantati,

frumosi si simpli si curati,

asemeni unui nufar ce rasare pe o apa limpede si statatoare.

Va veni si la noi Craciunul?

cu oameni mai buni, mai darnici si mai calzi...

cu note de veselie si cu Regele in suflet...

Cu un copil ce doarme linistit in iesle,si viseaza...

la voi, la noi sau poate, la mine...

NU MA PUTETI INVINGE!

Tristetea ma cuprinde

ca un jug ce imi incatuseaza sperantele si visele...

ce sens are sa mai visez...

cand lumina mie luata din inima

si aruncata in zari

de printesele negre ale gandului...

as vrea sa lupt cu picatura de lacrima

ce aluneca lin pe obrazul moale..

dar de ce?

ea tot va cadea...

tot imi va umezi buzele...

iar printesele negre cu lauri de suferinte...

imi vor rade in batjocura...

si vor zambi la vederea acelei lacrimi line...

NU MA PUTETI INVINGE!

lacrimile mele sunt putenice,

si va vor stinge strigatul...

ce va ramane surd sufletului meu...

Si atunci eu voi zambi....

NU MA PUTETI INVINGE!