Noapte Absoluta

Toata viata mea nu am facut nimic altceva decat sa ma asigur ca cei din jurul meu nu sufera.
Acum intr-o criza de plans...dupa ce batrana pentru care lucrez a decis ca ea nu mai merge si a picat in fund langa pat...dupa ce am ridicat 100 de kg si am pus-o in picioare, am bagat-o in pat ... am inceput sa plang...prima idee a fost sa ii spun mamei care era online...iti vine sa spui... e normal. Replica a fost ...nu mai fii asa, ca imi frangi inima. EU SA NU MAI FIU ASA! am ajuns tot eu sa ii spun mamei ca ma voi linisti. TOT EU! Pentru ca o iubesc mai mult decat pe mine...si pentru ca prefer sa imi iau durerea in inima franta...macar ea e obisnuita sa stea acolo...e acasa.

Si uite asa i-am facut cu ochiul durerii si i-am zis sa faca cale intoarsa. Stie jocul asta...il cunoaste, si mie incepe sa imi fie draga. E simplu. Eu ma mint ca maine va fii mai bine....adorm plangand...ma lupt intr-un cosmar continuu noapte de noapte...dimineata ma trezesc din inertie. Ma pun pe ignore pana la faza urmatoare, pana la durerea urmatoare.

M-am saturat de anumite persoane din jurul meu care imi zic nu exista durerea ta, care ma trimit la culcare ca maine e o noua zi. EXISTA! Nu am sa o pot spune niciodata aici...dar ea exista...nu aveti de unde sa stiti ce e in sufletul meu. De ce uneori nu am curajul sa imi asez capul pe perna...pentru ca ma tem ca va trece noaptea...si dupa noapte o noua zi. MIE IMI E FRICA DE O NOUA ZI! De ce? Pentru ca e o noua zi in care trebuie sa nu exist pentru ca NU TREBUIE, in care nu am voie sa spun ca ma doare PENTRU CA II RANESC PE ALTII, pentru ca am voie sa plang doar in tacere si intuneric PENTRU CA NUMAI ASA RAMANE INTRE MINE SI MINE...