Obezitate si Faliment...dieta, pastile miraculoase, tehnici experimentale

Iata-ma...stiu, nu ma certati dar am spus ca nu am sa revin chiar in fiecare zi. Astazi am avut o zi...interesanta. De sambata nu mai reusesc sa dorm pentru ca batrana pentru care muncesc a cazut, si urla noapte de noapte. 15 ore in 4 zile...dormite...un nou record.


Dar nu asta vroiam sa spun. Azi as vrea sa vorbesc despre...Faliment! Falimentul dietelor, pastilelor minune, a exercitiilor cu aparate miraculoase...


Unii reusesc sa vada acest moment al falimentului ca un moment pozitiv, ca un "dragul meu faliment, multumesc ca mi-ai deschis ochii". Dar majoritatea dintre noi, trebuie sa recunoastem, citim aceste cuvinte cu un gol imens in suflet, mai ales daca acest moment a fost precedat de mii si mii de propuneri bune, de starturi corecte si poate si mai rau de rezultate bune. In ultimul caz apare si rusinea, sentiment ce apare la oricine a ajuns la faliment...si numai Dumnezeu stie de cate ori am incercat aceasta rusine. Cine ramane in urma in acest proces, sa ii zicem asa ...de insanatosire...sa nu se mai poata ridica si sa nu se mai simta gata sa combata impotriva acestei minunate boli pentru care suferim cu totii.


Si ajunsi la acest punct ajungem sa apelam la diete absurde, la vanatoare de diete miraculoase in reviste, la noi tehnici experimentale, la pastile miraculoase ce inseala prin publicitatea facuta, aparand peste tot: in televiziune, pe internet, pe paginile revistelor, oriunde ne cad ochii. Intr-un final ajungem sa credem si sa ne gandim: “Ajunge doar sa cumpar aia...Ajung doar acele ‘pastile’ ce costa....200 de lei si voi pierde 17 kg pe luna.... (si credeti-ma ca as da extrem de multe nume....dar mai bine ma abtin...)


Dar cate persoane or mai fi inafara de mine care pot afirma, acum, odata cu mine ca au fost trasi in teapa? Cati pot afirma ca s-au aruncat in necunoscut in speranta unei asa zise "minuni"?


Si falimentul unde este? In acea fraza, scrisa cu litere de o schioapa, scrisa pe cutiile de medicamente. Ce scrie? Sa zicem pe scurt asa...daca nu se conduce o viata sanatoasa, cu un regim alimentar corect imbinat cu activitate fizica, RAMANEM MEREU LA FEL! Nu folosesc la nimic!


Desi eu zic in schimb ca folosesc! Servesc la a te umili si mai mult decat esti, sa ne convingem ca ne aflam in fata altui faliment, chiar cand eram siguri ca am gasit luminita de la capatul tunelului.


Oricum pentru noi, falimentul este un lucru cunoscut, e destul sa ma gandesc de fiecare data la acea luna de alimentatie perfecta ca mai apoi sa cedez intr-o singura zi si sa distrug totul. Si ca de obicei, in loc sa zic " Amin, a fost doar o data" ma declar invinsa si zic...daca s-a intamplat, ce rost mai are sa o iau de la capat. Si acea greseala, acel singur moment, acea zi nenorocita de alimentatie incorecta se transforma in luni intregi de mancat necontrolat. Nu exista cai de mijloc.


Nu credem/cred in cai de mijloc si NU MA IERT! Pentru un unic episod de cate ori m-am condamnat si m-am indreptat de ce trebuie sa mai lupt? Oricum acum am cedat, pot sa mananc intreaga lume: batalia ce am pierdut-o de fapt a influentat intregul meu razboi.


Imi permit sa vorbesc la plural, pentru ca STIU ca gandim cu totii asa. Fugim de realitate, pentru ca doare, la naiba, doare. Si din nou sositi la acest punct, daruind mancare corpului, ajungem sa alimentam temerile, nesigurantele si durerile noastre.


Precizez ca sunt lucruri pe care eu le-am trait si le traiesc. Nu vreau sa arunc vina asupra nimanui. Sunt senzatiile si trairile mele personale...ale mele si ale prietenilor mei.


Dar nu vreau sa termin acest post negativ. Nu poti constrange pe nimeni sa creada in viata, il poti doar iubi si poti doar sa fii langa el, acolo, in imediata apropiere. Si am multe persoane care stau in asteptare...acum, cand incep, incet sa deschid ochii si sa recunosc nu in fata lumii...nu ma mai intereseaza ce gandeste lumea...ci in FATA MEA...ca pentru mine exista si o a doua posibilitate, si a treia, si a patra si multe altele. Si ca ACUM e momentul sa recunosc ca am gresit, ca am ajuns la faliment ci ca doar ACUM ma pot ierta...chiar daca inca ma iubesc prea putin pentru a o face...


Voi repeta de fiecare data, asta...NU ESTI SINGUR!