În tacerea tabernacolului mi-ai soptit,
Si mi-ai scris pe inima mea mica:
„Tu pentru mine vei fi mereu frumoasa si Eu întotdeauna te voi iubi!”
Ma iubesti?
Pe mine?
Ajunge doar sa ma gândesc la Tine, Tata
Si sufletul meu primeste aripi si se îndreapta spre infinit.
Dar si infinitul e prea mic pentru iubirea Ta.
Ma gândesc uneori... Pentru ce? Pentru ce ma iubesti atâta?
Au încercat ani la rândul sa te opreasca sa mai iubesti!
Te-au batut, te-au împuscat, te-au schingiuit,
te-au scuipat în atâtea persoane,
dar stiu, zidurile închisorii nu pot sa-l închida pe Regele omenirii,
caci El apartine unei împaratii ce îsi are temelia în cer si îsi bate joc de ziduri.
- dedicata persoanei care m-a incurajat in anii copilariei noastre sa imi astern autostrada de ganduri si sentimente pe foaie, dragei mele colege, prietene Roxana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu