Te chem ...
Sătulă, din singurătate,
Te chem pe tine înger al cerului
Pe aripile vântului, chinuit de nedreptate
Luptând mereu cu forţele răului.
Şi auzindu-mi ruga, tu vii zburând
Spre adâncimea norilor albi şi parcă atât de pufoşi...şi puri.
Deodată soarele îţi ieşi în cale, mângâindu-ţi faţa palidă de atâtea lacrimi
Nu ai vrea să pleci de pe această lume...
Timid, priveşti în jos şi ameţeşti...
Vezi marea venind spre tine, Şi apa te cuprinde.
Vrei să fugi, dar cum...
Cum ai vrea să mai fugi când ai uitat
Răpit de frumuseţe să te fereşti de soare.
Cum ai vrea să mai fugi, nenorocitule!
Aripa dreaptă ţi-e topită, la fel şi cea stângă.
Rămâi neclintit şi o ultimă lacrimă ţi se prăvăleşte pe faţa ta albă...
Te adânceşti în nemurire...
Şi pierdut în apă un pic câte un pic
Începi să numeri clipele: Unu, doi, trei... Atât, atât... Unu, doi, trei
Atât a durat o eternitate.
Pentru Lazăr, iubitul meu verişor.
13 octombrie 2001 Azi s-au implinit 15 ani cand el nu mai este pe acest pamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu