Durere

Plângi lacrima de dor...

Sufera asemeni mie!

Si te rog nu ma mai opri...

As vrea sa zbor, sa cânt, sa dorm,

Întinsa pe matasea dulce a ierbii de pe drum.

Alerg înfrigurata prin oras, prin tumult, prin viata.

Îmi vine sa strig ca nu mai pot...

Nu mai pot sa cânt...

Am ramas fara viata!!!

Tata, as vrea sa fiu peste tot:

As vrea sa pot sa stiu ce e iubirea,

As vrea sa înteleg lumea, sa înteleg tainele binelui,

As vrea sa te înteleg pe Tine!

Dar acum, în noaptea sufletului meu, fara de stele...

Simt ca puterea mea a scazut, lasându-ma fara vlaga.

As vrea sa strig...

Ce nebunie, sa îti doresti ceva ce stii ca nu vei avea nicicând.

Cum sa fug, vreau sa fug, dar cum?

Ma simt legata de rasarit, de apus, de uitare.

Adeseori tresar de pe marginea prapastiei la amintirea imaginii Tale...

Întind mâna cu ochii întredeschisi ca alta data,

Asteptând doar sa îti simt privirea si prezenta calda,

Pentru ca apoi sa îti sar în brate

În timp ce tu ma strângeai lânga inima Ta.

Acum astept.

Sper ca cineva mi-o va atinge.

Nu o ia nimeni lânga inima sa si înecata de lacrimile inimii ma las mângâiata de adierea mortii sufletului.

Stiu ca de data asta nu te mai am lânga mine,

Si dupa o ultima lacrima pravalita pe obraz...

Închid ochii.

18 iunie 2006