primavara ascunsa ...

Esti primavara mea
Cât de mare esti, Tata...

Când în mijlocul furtunii faci sa apara soarele!

Iar eu în fata Ta, în fata minunatiei Tale sunt...

o picatura de ploaie strivita intre pleoapele Tale grele de vise.

Sunt un gând hoinar, ratacit în parul tau

sunt roua diminetii târzii, incendiate de soare, incendiata de prezenta Ta...

Esti ca un val nesfârsit...

As vrea sa-mi luminezi fiecare gând...

Da, chiar fiecare.

Dorinta Ta este cauza existentei mele , cufundata în visare...

Desi totul ne desparte pentru a putea sta fata în fata ca doi îndragostiti: distanta, oamenii, viata, esti pentru mine asemeni unei raze de soare, calda si firava

Esti vocea, ce-mi mângâie tristetea...

esti caldura ce îmi cuprinde inima daruindu-i pacea.

Ai chemat pasarile si le-ai spus sa-mi cânte.

Ai înflorit copacii si ai înverzit natura pentru mine.

Multumesc pentru iubirea Ta,

Esti si vei ramâne primavara mea...

23 februarie 2006