Aripa a iubirii frânte
Te-ai gândit vreodata la cât îmi lipseste iubirea?
Stau si plâng în noaptea rece...
Vreau sa ma întorc la acele timpuri dulci ale primaverii,
vreau sa te simt mai aproape ca oricând...
vreau sa întind ca odinioara mâna mea mica catre univers
... si da, da, da...
vreau sa îl simt atât de aproape,
sa-l simt si sa îl tin în brate...
vreau sa ma joc cu gândul, cu zâmbetul...
si atunci când unul dintre ele o ia la fuga spre infinit,
sa stiu ca pot fi mai rapida decât ele...
si în fuga spre eternitate vreau sa fiu prima...
Tu ma cunosti atât de bine, Soarele meu...
Stii cum sunt, stii cât te caut,
Stii ca de multe ori nu vreau sa te fac sa fugi la mii de kilometrii departare...
Dar atunci când stropita de o balta de apa murdara,
De prea multa lumina sau de prea multa neîncredere,
Rapusa de plâns, de durere, de nesperanta, Ma prabusesc!
Cât de mult îmi lipseste sa ma tii în brate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu