vineri, 26 septembrie 2008

La geamul inimii mele


M-am gândit de multe ori cum ar fi sa Te am lânga mine,

sa privesc spre lumina Ta,

iar în oceanul singuratatii mele,

Tu sa devii barcuta care îl navigheaza daruindu-i un scop.

Iar pe cerul vietii mele, Doamne sa fi Tu steaua stralucitoare a infinitului.

Esti atât de departe ...

Si de multe ori ma tem sa te pierd.

Oare se poate?

Ma întreb uneori ce s-ar întâmpla daca voi renunta sa te mai strig?

Vreau sa te caut adesea ...

dar zâmbesc ...

Esti aici nu?

Vreau ...

Nu mai conteaza ce vreau eu ...

Tu ce vrei?

La geamul inimii mele te-am zarit pentru o clipa.

Râdeai jucându-te cu un copil ce semana cu mine...

Ce ciudat ...

Copilul a disparut si Tu ... plângeai ...

Nu vreau sa Te pierd!

Nu vreau sa renunt la dragostea mea, pentru ca te iubesc prea mult!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu