De ce?

De ce, cerul cheama mai devreme aripa iubirii?

Înecata în fum, sânge si lacrimi.

Am venit sa ma razbun...

Si sa strig...

sa strig spre nemurire...

Trimiteti-mi înapoi îngerii!!

Trimiteti-ne înapoi fericirea,

Ne vrem înapoi lumina, soarele si luna.

Ni le-ati rapit printr-un morman de fiare...

Doamne, Doamne opreste timpul si secunda,

Pentru ai putea aduce înapoi, sau poate un pic mai aproape...

Ofera-ne înapoi lumina vietii lor!

Când i-am condus, pe drumul plin de frunze moarte

Cerul plângea împreuna cu oamenii...

Îngropati în doua cutii de lemn,

Cu trupurile reci, priveau spre cer.

Doamne, Doamne, strig din nou spre Tine...

Da-ne înapoi îngerii!

Dar daca nu se poate, da-ne înapoi lumina vietii lor, acolo, sus, înapoi pe cer.

O poezie ce am dedicat-o in amintirea unor prieteni, ce au plecat la cer poate prea devreme, poate prea repede pentru a avea timp sa ne luam ramas bun, intr-un accident de masina. Scrisa în noaptea în care Tatal ceresc a chemat la El pe acesti doi „îngeri” Andi si Melinda, pentru a le oferi fericirea.

Multumim Doamne ca au existat!

Toamna 2002