Stau în tacere si privesc lumina lumânarii ce arde lânga mine.
Dorul de pace ma framânta moment de moment
Si de fiecare data instrumentul durerii
Se scurge pe fata mea,
Victorioasa, bucuroasa de o noua înfrângere -
Ma adâncesc mai mult în singuratate.
Soarele e tot mai negru, mai nestatornic si mai neclar...
Parca întregul univers se uita în urma cu surpriza
Si se întreaba carei greseala îi datoreaza
Prezenta acestei biete fiinte.
Se uita în urma cu suspin
Si cu jale îsi calculeaza distanta pâna la urmatorul pas.
Ma întreb, ca de fiecare data, oare trebuie sa merg înainte sau înapoi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu