vineri, 26 septembrie 2008

Mama, lasa-ma sa te iubesc





Mama a tacerii desavarsite, regina a ascultarii si a increderii nezdruncinate


Invata-ma ca pe calea visurilor mele


Sa pot inainta fara frica spre infinitul cunoasterilor.


Invata-ma sa fiu fidela acestei cai


Mereu numai pentru El, mereu, mereu.


sopteste-mi dorintele tale, mama, pentru intreaga omenire


invata-ma sa alint, sa iubesc, sa privesc gingasia Creatiei Sale, sa zambesc, sa plang, sa cant. Invata-ma ce sunt emotiile, dragostea si caldura!


fa ca cei din jurul meu sa poata sa traiasca prin mine sa zambeasca si sa suspine.


Imi doresc uneori sa uit de lume, dar cum as putea, Caci fara de ea, existenta mea e desarta. Vreau sa alung amarul,


Si sa ii fac pe cei din jurul meu,


Sa uite de pasii tristi ai singuratatii,


Iar celor care deja si-au insemnat viata,


Acelora sa le fiu pace si caldura in momentele potrivnice.


Inima mea se va odihni cu mult mai multa bucurie in tine,


Daca tu , mama, vei trai prin mine.


Vino, onoreaza-mi existenta cu prezenta ta de mama...


Vino, si daruieste-mi bucuria de a fi o melodie ce lasa sufletul sa contemple.




Dedicata mamicilor mele dragi, cea cereasca si mamica care mi-a daruit viata pe acest pamant, ce m-a sprijinit si ma sprijina in incercarile vietii, multumesc mamica pentru tot!

Comuniune de iubire



Tu,Iubirea sufletului meu!

Iarta-ma ca de cele mai multe ori nu ma pot bucura de Tine

Ca nu pot striga si zambi la venirea Ta

Iti multumesc ca ai tacut de atatea ori în dragostea Ta

Lasandu-ma sa-ti povestesc toate miile mele de probleme

Si nu ai vorbit decat atunci cand sfarsita,

Asteptam un raspuns de mangaiere.

Imi spuneai: Eu te iubesc pentru ca esti!

Toti sunteti creati cu un scop anume, unul minunat.

Si ce bine ca nu stim, Doamne despre ce e vorba

pentru ca atunci poate ca am simti ca viata noastra nu are culoare.

Da-mi curaj sa mi te daruiesc cu incredere.

Ajuta-ma nici sa nu caut macar sa aflu incotro ma calauzesti.

Iti daruiesc mana mea

Lasa-ma sa merg inainte cu Tine Inainte cu ochii inchisi, incredintata cu totul Tie.

Iubirea sufletului meu!

Cu Tine vreau sa inaintez.

Dor de pace



Stau în tacere si privesc lumina lumânarii ce arde lânga mine.

Dorul de pace ma framânta moment de moment

Si de fiecare data instrumentul durerii

Se scurge pe fata mea,

Victorioasa, bucuroasa de o noua înfrângere -

Ma adâncesc mai mult în singuratate.

Soarele e tot mai negru, mai nestatornic si mai neclar...

Parca întregul univers se uita în urma cu surpriza

Si se întreaba carei greseala îi datoreaza

Prezenta acestei biete fiinte.

Se uita în urma cu suspin

Si cu jale îsi calculeaza distanta pâna la urmatorul pas.

Ma întreb, ca de fiecare data, oare trebuie sa merg înainte sau înapoi?

De ce oare vreau sa Te ascund în sufletul meu?



De ce vreau sa Te ascund în sufletul meu, departe de ratiunea si existenta mea ?

Nu stiu! Uneori ma simt speriata...

Stiu ca Tu esti mereu lânga mine,

ca Tu stii totul despre mine si ca ma privesti la fiecare greseala.

Ce fiinta nehotarâta mai poate fi omul!

Dar când noaptea îmi atinge sufletul si îl întuneca

Când lumina se stinge si dispare în abis...

Atunci, numai atunci, când nu Te mai simt,

Stiu ca am pierdut tot ce înseamna VIATA,

Nu mai pot respira...

Iar viata mea e mult prea pustie pentru a putea afirma ca mai exist.
Existi, dar când esti în mine îmi este mult prea frica sa afirm ca esti Iar când nu esti ...

O, Tata, mi-e frica sa afirm ca mai pot exista fara Tine.

Adorm si visez...

E ca si cum as sta pe un castel de nisip aflat pe o movilita,

În mijlocul oceanului, acolo unde eu nu mai exist, în fata eternitatii...

Stau si plâng ghemuita fara a ma misca...

Iar în fata greutatii mele,

Stiu de-acum ca daca ma voi misca...

TOTUL de sub mine se va narui

si înconjurata de ape ma voi prabusi, nelasând nici o urma în marea de apa...

SI ultimul lucru pe care îl voi simti va fi mâna Ta calda si îmbratisarea.

Si voi întelege în acel moment ca sunt ACASA.


15 februarie 2006, ora 22.39

De ce?



De ce, cerul cheama mai devreme aripa iubirii?

Înecata în fum, sânge si lacrimi.

Am venit sa ma razbun...

Si sa strig...

sa strig spre nemurire...

Trimiteti-mi înapoi îngerii!!

Trimiteti-ne înapoi fericirea,

Ne vrem înapoi lumina, soarele si luna.

Ni le-ati rapit printr-un morman de fiare...

Doamne, Doamne opreste timpul si secunda,

Pentru ai putea aduce înapoi, sau poate un pic mai aproape...

Ofera-ne înapoi lumina vietii lor!

Când i-am condus, pe drumul plin de frunze moarte
Cerul plângea împreuna cu oamenii...
Îngropati în doua cutii de lemn,

Cu trupurile reci, priveau spre cer.

Doamne, Doamne, strig din nou spre Tine...

Da-ne înapoi îngerii!

Dar daca nu se poate, da-ne înapoi lumina vietii lor, acolo, sus, înapoi pe cer.



O poezie ce am dedicat-o in amintirea unor prieteni, ce au plecat la cer poate prea devreme, poate prea repede pentru a avea timp sa ne luam ramas bun, intr-un accident de masina. Scrisa în noaptea în care Tatal ceresc a chemat la El pe acesti doi „îngeri” Andi si Melinda, pentru a le oferi fericirea.
Multumim Doamne ca au existat!

Toamna 2002

La geamul inimii mele


M-am gândit de multe ori cum ar fi sa Te am lânga mine,

sa privesc spre lumina Ta,

iar în oceanul singuratatii mele,

Tu sa devii barcuta care îl navigheaza daruindu-i un scop.

Iar pe cerul vietii mele, Doamne sa fi Tu steaua stralucitoare a infinitului.

Esti atât de departe ...

Si de multe ori ma tem sa te pierd.

Oare se poate?

Ma întreb uneori ce s-ar întâmpla daca voi renunta sa te mai strig?

Vreau sa te caut adesea ...

dar zâmbesc ...

Esti aici nu?

Vreau ...

Nu mai conteaza ce vreau eu ...

Tu ce vrei?

La geamul inimii mele te-am zarit pentru o clipa.

Râdeai jucându-te cu un copil ce semana cu mine...

Ce ciudat ...

Copilul a disparut si Tu ... plângeai ...

Nu vreau sa Te pierd!

Nu vreau sa renunt la dragostea mea, pentru ca te iubesc prea mult!

Un om valoreaza atât cât iubeste


Ce este omul?

Cuvântul- o raza de soare ratacita pe buzele unui om.

Zâmbetul- o tresarire a bucuriei în inima Mariei.

Privirea- un fulger care mângâie sfintii.

Buzele- o lacrima cazuta de pe obrazul unui înger.

Picioarele- mici jucarii în folosul iubirii.

Ochii- o carare spre ceruri.

Parul- raze de soare împletite cu picaturile de ploaie ale verii.

Mâinile-unelte divine ale iubirii.

Sufletul-o frunza desprinsa dintr-un copac ratacind o eternitate, gasind împlinirea numai în moarte.

Omul... Este doar un instrument al lui Dumnezeu într-o lume creata din iubire!



scrisa in 13 noiembrie 2001, pentru un proiect

marți, 23 septembrie 2008

Cand voi învata sa fiu om!



Cand voi învata sa-mi eliberez sufletul

Voi stii ca trecerea mea prin timp,

prin spatiul nemarginit al unei lumi

Ce cauta neincetat un scop suprem, va avea in sfarsit tinta!

Si doar atunci voi avea curajul sa exclam cu toata puterea

Celor care inca mai cauta:

Fii fericit pentru trecerea ta!

Nu scopul este important ci trecerea.


scrisa in data de 22 iunie 2007

Nebunie...

Ce lucru nesabuit ai putut, Doamne sa oferi omului…
O inima care nu-l asculta
Care plânge, se tânguie si sufera

Si nici nu stii de ce.
Si daca cumva vede un rasarit de soare înecat în mare

Se cutremura atât de tare
Încât nu stii cum sa faci sa o tii acolo, în piept, sa nu plece.
Of, si daca mai si reusesti sa-i oferi o bucurie,
doar doar de te-ar lasa în pace,
alearga, zburda si bate atât de tare...
Ce ma fac eu, Doamne cu aceasta inima naravasa.

De ce ma iubesti atât de mult?



În tacerea tabernacolului mi-ai soptit,

Si mi-ai scris pe inima mea mica:

„Tu pentru mine vei fi mereu frumoasa si Eu întotdeauna te voi iubi!”

Ma iubesti?

Pe mine?

Ajunge doar sa ma gândesc la Tine, Tata

Si sufletul meu primeste aripi si se îndreapta spre infinit.

Dar si infinitul e prea mic pentru iubirea Ta.

Ma gândesc uneori... Pentru ce? Pentru ce ma iubesti atâta?

Au încercat ani la rândul sa te opreasca sa mai iubesti!

Te-au batut, te-au împuscat, te-au schingiuit,

te-au scuipat în atâtea persoane,

dar stiu, zidurile închisorii nu pot sa-l închida pe Regele omenirii,

caci El apartine unei împaratii ce îsi are temelia în cer si îsi bate joc de ziduri.
- dedicata persoanei care m-a incurajat in anii copilariei noastre sa imi astern autostrada de ganduri si sentimente pe foaie, dragei mele colege, prietene Roxana

luni, 22 septembrie 2008

Durere


Plângi lacrima de dor...

Sufera asemeni mie!

Si te rog nu ma mai opri...

As vrea sa zbor, sa cânt, sa dorm,

Întinsa pe matasea dulce a ierbii de pe drum.

Alerg înfrigurata prin oras, prin tumult, prin viata.

Îmi vine sa strig ca nu mai pot...

Nu mai pot sa cânt...

Am ramas fara viata!!!

Tata, as vrea sa fiu peste tot:

As vrea sa pot sa stiu ce e iubirea,

As vrea sa înteleg lumea, sa înteleg tainele binelui,

As vrea sa te înteleg pe Tine!

Dar acum, în noaptea sufletului meu, fara de stele...

Simt ca puterea mea a scazut, lasându-ma fara vlaga.

As vrea sa strig...

Ce nebunie, sa îti doresti ceva ce stii ca nu vei avea nicicând.

Cum sa fug, vreau sa fug, dar cum?

Ma simt legata de rasarit, de apus, de uitare.

Adeseori tresar de pe marginea prapastiei la amintirea imaginii Tale...

Întind mâna cu ochii întredeschisi ca alta data,

Asteptând doar sa îti simt privirea si prezenta calda,

Pentru ca apoi sa îti sar în brate

În timp ce tu ma strângeai lânga inima Ta.

Acum astept.

Sper ca cineva mi-o va atinge.

Nu o ia nimeni lânga inima sa si înecata de lacrimile inimii ma las mângâiata de adierea mortii sufletului.

Stiu ca de data asta nu te mai am lânga mine,

Si dupa o ultima lacrima pravalita pe obraz...

Închid ochii.


18 iunie 2006

Te vreau lânga mine!


Aripa a iubirii frânte

Te-ai gândit vreodata la cât îmi lipseste iubirea?

Stau si plâng în noaptea rece...

Vreau sa ma întorc la acele timpuri dulci ale primaverii,

vreau sa te simt mai aproape ca oricând...

vreau sa întind ca odinioara mâna mea mica catre univers

... si da, da, da...

vreau sa îl simt atât de aproape,

sa-l simt si sa îl tin în brate...

vreau sa ma joc cu gândul, cu zâmbetul...

si atunci când unul dintre ele o ia la fuga spre infinit,

sa stiu ca pot fi mai rapida decât ele...

si în fuga spre eternitate vreau sa fiu prima...

Tu ma cunosti atât de bine, Soarele meu...

Stii cum sunt, stii cât te caut,

Stii ca de multe ori nu vreau sa te fac sa fugi la mii de kilometrii departare...

Dar atunci când stropita de o balta de apa murdara,

De prea multa lumina sau de prea multa neîncredere,

Rapusa de plâns, de durere, de nesperanta, Ma prabusesc!

Cât de mult îmi lipseste sa ma tii în brate!

primavara ascunsa ...


Esti primavara mea
Cât de mare esti, Tata...

Când în mijlocul furtunii faci sa apara soarele!

Iar eu în fata Ta, în fata minunatiei Tale sunt...

o picatura de ploaie strivita intre pleoapele Tale grele de vise.

Sunt un gând hoinar, ratacit în parul tau

sunt roua diminetii târzii, incendiate de soare, incendiata de prezenta Ta...

Esti ca un val nesfârsit...

As vrea sa-mi luminezi fiecare gând...

Da, chiar fiecare.

Dorinta Ta este cauza existentei mele , cufundata în visare...

Desi totul ne desparte pentru a putea sta fata în fata ca doi îndragostiti: distanta, oamenii, viata, esti pentru mine asemeni unei raze de soare, calda si firava

Esti vocea, ce-mi mângâie tristetea...

esti caldura ce îmi cuprinde inima daruindu-i pacea.

Ai chemat pasarile si le-ai spus sa-mi cânte.

Ai înflorit copacii si ai înverzit natura pentru mine.

Multumesc pentru iubirea Ta,

Esti si vei ramâne primavara mea...


23 februarie 2006

Doamne, vorbeste inimii mele, ratacita printre mii de idei si idealuri

Sopteste la urechea inimii mele si fa-o sa tresalte,

Stiind ca Tu esti lânga ea.

Coboara pacea Ta asupra ei,

Si astfel învaluita de ea, sa se simta libera.

Atât de libera încât fulgul de nea,

Sa devina greu în fata ei.

Dumnezeu al iubirii si al iertarii,

Al credintei nestavilite,

Al cunoasterii si al pacii.

Te preamaresc!

Dumnezeu al libertatii,

Tata al omenirii,

Tatal meu te iubesc!

Daruieste-mi, ochii Tai când ai mei nu o sa îti mai poata contempla Creatia...

Daruieste-mi curajul Tau atunci când firea mea omeneasca nu va mai avea curaj sa mearga mai departe,

Daruieste-mi bucuria Ta când tristetea nu-mi îngaduie a trai clipa prezenta.

Fa, Doamne sa te descopar în cei în care esti prezent.

Fa, Doamne sa reusesc sa îndepartez momentele mele de slabiciune.

Fa, Doamne sa aleg ceea ce Tu stii ca e bine pentru mine.

Doamne, ajuta-ma sa înteleg vointa Ta....

Sa înteleg ca esti TU!


- dedicata prietenei mele dragi, VEra, cea cu care am petrecut clipe de neuitat, cea care m-a sustinut si ma sustine si impreuna cu care am reusit de atatea ori sa traim asa cum Taticul nostru drag ne cerea, a mica aventura divina traita impreuna...

inger al cerului, intoarce-te la mine ...


Te chem ...

Sătulă, din singurătate,

Te chem pe tine înger al cerului

Pe aripile vântului, chinuit de nedreptate

Luptând mereu cu forţele răului.

Şi auzindu-mi ruga, tu vii zburând

Spre adâncimea norilor albi şi parcă atât de pufoşi...şi puri.

Deodată soarele îţi ieşi în cale, mângâindu-ţi faţa palidă de atâtea lacrimi

Nu ai vrea să pleci de pe această lume...

Timid, priveşti în jos şi ameţeşti...

Vezi marea venind spre tine, Şi apa te cuprinde.

Vrei să fugi, dar cum...

Cum ai vrea să mai fugi când ai uitat

Răpit de frumuseţe să te fereşti de soare.

Cum ai vrea să mai fugi, nenorocitule!

Aripa dreaptă ţi-e topită, la fel şi cea stângă.

Rămâi neclintit şi o ultimă lacrimă ţi se prăvăleşte pe faţa ta albă...

Te adânceşti în nemurire...

Şi pierdut în apă un pic câte un pic

Începi să numeri clipele: Unu, doi, trei... Atât, atât... Unu, doi, trei

Atât a durat o eternitate.


Pentru Lazăr, iubitul meu verişor.

13 octombrie 2001 Azi s-au implinit 15 ani cand el nu mai este pe acest pamant.

vineri, 29 februarie 2008

cred ca sunt datoare si cu cateva explicatii! poeziile ce le veti regasi aici sunt o parte din mine, sunt trairi puternice sau diferite cautari din momentele de intuneric.

mi-ar placea sa va aud parerile, si sa stiu daca nu sunt singura in sirul acestor trairi interioare...

sâmbătă, 23 februarie 2008

prima zi cand scriu

Azi e prima zi cand scriu... Mare minune!

Ma gandeam la cat este de important sa ramanem constanti in trairea momentului prezent. Nu ma simt deloc bine azi dar imi vine sa fac o mie de lucruri. Un lucru e cert, nu sunt facuta sa stau desi obosesc repede.

nu-i nimic, am luat o carte in mana azi, pe care am mai citit-o recunosc si asta m-a ajutat sa fac ceva concret.

ma rog, vroiam sa va ofer un citat interesant:

``Inima are taine pe care nici o ratiune nu le patrunde.`` - Guy de Maupassant

ma gandeam cat este de adevarat, de cele mai multe ori nu reusesc sa inteleg ce vrea de la mine aceasta inima salbatica.

Acum, in aceasta perioada de fapt sunt obsedata de ideea de pace(interioara, globala)